-Cine sunt ? - Cum mi-am descoperit pasiunea pentru calatorii?

    Totul a fost pe graba, o schimbare din site-ul de ponturi si idei de vacante "CustomTrip" in blogul de calatorii si vacante numit "Vacante cu Alex" unde in timp as vrea sa va mai povestesc din experientele mele, trairile mele si totodata fiind locul unde sa va mai dau cate un sfat legat de locurile unde am fost...daaarr am stat si m-am gandit ca eu totusi nu m-am prezentat iar asta este o problema, "Cum sa te intelegi bine cu cineva sau sa creezi o legatura cu acea persoana daca nu o cunosti?"

    Cred ca acesta este primul pas in a forma o relatie de prietenie intre mine si voi, cei aproape 600 de oameni ce urmariti aceasta pagina si va multumesc pentru asta. Tin  sa mentionez pentru inceput ca nu am un talent in a scrie, deci textele complexe si pline de expresii care mai de care, nu lei vei gasi aici. Prefer sa fiu sincer si sa spun exact cum si ce simt eu despre chestiile legate de calatorii, de locurile in care merg si de lucruri de viata, fara exagerari.

Cine sunt ?

    Numele meu, nefiind prea greu sa-ti dai seama probabil, este Alex, dar prietenii imi zic Savu, strigandu-ma dupa numele de familie. Am 22 de ani si dupa parerea mea cel mai bun cuvant in care ma pot descrie este "carismatic" deoarece mai mereu am o stare de spirit buna si sunt foarte sociabil. Provin dintr-un orasel micut din inima Bucovinei, mai exact Gura Humorului, unde mereu merg cu bucurie, mai ales ca incerc la finalul oricarei calatorii sa trec pe acasa, sa stie ai mei ca sunt bine, sa ma vada "in carne si oase", dar si pentru ca imi dau seama ca oriunde as merge in lume, tot acasa e cel mai bine si acolo ma simt cel mai linistit.

    De 7 ani imi petrec viata mai mult in Cluj, deoarece aici am facut liceul si facultatea, probabil de mic avand spirtitul acesta de a fi tot pe drumuri si sa descopar locuri noi,  sa cunosc oameni noi.

Cum mi-am descoperit pasiunea pentru calatorii?

    Acum ca ti-am povestit cate ceva despre mine, sa-ti spun totusi si de unde a aparut dorinta de a calatorii dar si cum am reusit sa-mi fac prima vacanta din banii munciti de mine. O sa incerc sa nu ma lungesc prea mult deoarece stiu ca interesul scade atunci cand citesti un text lung si poate in primele randuri nu gasesti nimic interesant, cu siguranta si eu as da "x" sau "back" fara nicio remuscare ca am pierdut ceva, dar probabil daca vei citi totul, o sa te regasesti in povestea mea sau iti va parea amuzanta.

    Eram prin scoala generala, iar la inceputul fiecarui an, invatatoarea sau diriginta ne intreba ce am facut in aceasta vara sau pe unde am fost. Ei bine, in atatia ani urechile mele auzeau de la colegii si prietenii mei din clasele paralele numai de Grecia, Spania, Tunisia, Turcia, Croatia samd., eu in schimb...tot pe acasa, tot cu mingea o vara intreaga, cam tot prin aceleasi locuri, nimic special, poate mergeam la Marea Neagra dar aia era cam expirata deja pentru unii colegi. Desi pe atunci nu stiam probabil bine nici unde-s pe harta aceste tari si cum as putea ajunge acolo, mi-am zis mereu ca din primii bani munciti de mine direct pe o vacanta ii dau, asa de tare se nastea in mine un sentiment greu de descris in cuvinte, dar de care imi aduc aminte cu drag. Era mai mult ca o provocare pe atunci.

    Zis si facut, dupa mai bine de 8-9 ani de atunci, am ajuns in anul II de facultate cand am inceput sa si muncesc. Vazand ca incet imi pun bani deoparte, clar era momentul care-l asteptam de atata timp, era momentul sa-mi oraganizez prima mea vacanta, dar nu stiam ce si cum ar trebui sa fac. Prietenul meu cel mai bun stiind de dorinta mea de a calatorii si avand si el ceva bani la pusculita, mi-a zis "Hai sa mergem in Barcelona, pentru ca am cunostinte acolo si putem sta la ei!". Va dati seama ca nu m-am gandit o clipa sa refuz asa ceva, iar in cel mai scurt timp(aprox 2 saptamani) aveam biletele de avion cumparate, de aici fiind o intreaga poveste despre cum am trait primul zbor cu avionul, prima vacanta in strainatate din viata mea si despre dependeta de calatorii pe care am simtit-o la intoarcere, dar toate astea intr-o alta postare pentru ca m-as lungi prea mult.

    E pentru prima oara cand ma prezint in mediul online si scriu o poveste din viata mea. Nu am idee daca e interesant sau nu pentru tine, dar sper ca in cele din urma sa nu simti ca a fost timp pierdut si iti multumesc daca ai ajuns sa citesti pana aici. Oricand ai vreo intrebare despre oraganizarea unei vacante sau ai nevoie de un sfat, scrie-mi pe pagina de facebook!